Articulatia craniului cu coloana vertebrala. Craniul şi coloana vertebrală - Animație 3D - Predare și învățare Digitală Mozaik

Rolul oaselor[ modificare modificare sursă ] Oasele, sau scheletul, au mai multe funcțiuni: Rol de pârghii ale aparatului locomotor.

Scheletul corpului uman[ modificare modificare sursă ] Totalitatea oaselor din corp sunt legate între ele prin articulații, formează scheletul corpului. Forma, structura și modul de legatură a oaselor pentru a forma scheletul corpului uman reprezintă expresia adaptării la condițiile stațiunii și locomoției bipede. Scheletul capului. Craniul[ modificare modificare sursă ] Prin trecerea omului la stațiunea bipedă, capul devine polul superior al corpului sau polul cranial. Totalitatea oaselor capului formează craniul.

Asupra lor acționează mușchii, asigurând susținerea corpului și locomoția. Se constituie astfel, pârghii de trei ordine: I - articulația craniului cu coloana vertebrală II - articulația dintre oasele gambei și picior III - articulația dintre osul brațului și cele ale antebrațului.

Osteologie

Rol de protecție a unor organe vitale Cutia craniană pentru encefal Canalul rahidian pentru măduva spinării Cutia toracică pentru inimă și plămâni Bazinul osos pentru organele pelviene Rol antitoxic Oasele rețin numeroase substanțe toxice HgPbF pătrunse accidental în organism și le eliberează treptat, fiind apoi eliminate renal.

În felul acesta, concentrația sangvină a toxicului nu crește prea mult și sunt prevenite efectele nocive asupra altor organe.

Episod 3 - Artrozele vertebrale sau imbatranirea coloanei vertebrale

Rol de sediu principal al organelor hematopoietice La copii toate oasele, iar, la adult oasele late conțin măduvă roșie, hematogenă. La adult, măduva din canalul central al diafizei oaselor lungi este galbenă țesut adipos cu rol de rezervăiar la vârstnici, este cenușie, aproape nefuncțională.

Rol în metabolismul calciului, fosforului și electroliților Oasele reprezintă principalul rezervor de substanțe minerale ale organismului. Structura osului[ modificare modificare sursă ] Osul este alcătuit din 2 tipuri de țesut: Țesut osos compact - cel mai dur țesut al corpului omului. Partea de mijloc a osului lung, numită corpul osului articulatia craniului cu coloana vertebrala diafiză.

La exterior există o membrană, numită periost, pe seama căruia osul crește în grosime. În interiorul diafizei avem un canal care străbate diafiza în lungimea ei, numit canal medular în care se găsește măduva hematogenă cu rol în producerea elementelor figurate ale sângelui eritrocite, leucocite, trombocite.

Articulațiile semimobile

De menționat faptul că la copii toate oasele produc această măduvă și va avea o culoare roșie, la adult doar oasele late și va fi galbenă iar la vârstnici va fi gri-cenușie și va fi nefuncțională. Țesut osos spongios - o structură relativ ușoară, mai puțin dura și rezistentă. Extremitățile osului lung numit și os tubularsunt numite epifize.

Între epifiză și diafiză se află metafiza, sau cartilajul de cauzele bolii articulare epifizo-diafizar pe seama căruia osul lung crește în lungime. Creșterea va fi dinspre epifize spre diafiză.

Os (anatomie)

Suprafața de articulatia craniului cu coloana vertebrala a epifizei este formată dintr-un strat subțire de țesut cartilaginos hialin. Este alcătuit dintr-o matrice organică solidă, care este întărită de depozitele de săruri de calciu.

1. How can we help?
2. Osteologie - Wikipedia

Fibrele de colagen se extind în primul rând de-a lungul liniilor de forța de tensiune și dau osului marea sa rezistență la tensiune. La nivelul oaselor au loc procese metabolice similare celorlaltor organe. O particularitate metabolică o constituie marea afinitate a substanței fundamentale față de sărurile minerale.

Tipuri de oase[ modificare modificare sursă ] Oasele scheletului sunt împărțite în patru grupe: oasele lungi, care sunt alungite, cu rolul de a amortiza șocurile. Acestea au o parte interioară, numită diafiză și două capete numite epifiză.

Regiunile între diafize și epifize se numesc metafiză. Oasele lungi sunt mai compacte decât celelalte oase. Din această categorie fac parte oasele membrelor, precum femurul, tibia și falangele. Exemple de așa oase sunt: oasele carpiene și metacarpiene, vertebre; oasele neregulate, care au forme și dimensiuni variate, de exemplu: oasele bazinului.