Puntea articulară și trauma


Scopul manevrelor de imobilizare şi poziționare în traumă - Reducerea durerii; - Prevenirea deplasării puntea articulară și trauma osoase; - Prevenirea lezării organelor adiacente pachete vasculo-nervoase. Mijloace folosite la locul accidentelor - principii şi tehnici improvizate; - principii şi tehnici profesionale. Imobilizarea extremității cefalice şi a gâtului - Improvizat: suluri textile, flacoane de plastic, curele sau benzi de fixare; - Profesional: fixatorul de cap, gulerul cervical.

Imobilizarea coloanei vertebrale - Improvizat: tărgi din haine, pături, crengi, țevi; - Profesional: targa lopată, plan dur, vesta extractoare KEDsaltea vacuum. Toate mǎsurile luate pentru salvarea vieții și sǎnǎtǎții bolnavilor alcǎtuiesc asistența de urgențǎ, din care mǎsurile elementare aplicate imediat formeazǎ primul ajutor.

Asistența medicalǎ de urgențǎ ocupǎ un loc special, ca prim contact trebuie sǎ rezolve prompt și competent toate cazurile de ȋmbolnǎvire care pun ȋn pericol iminent sǎnǎtatea, dar și viața bolnavului. Primului ajutor medical este un complex de cele mai simple proceduri medicale efectuate la locul accidentului, sub forma de autoajutor sau ajutor reciproc, la fel de participanții la procesele de salvare cu folosirea echipamentului standard și celui improvizat.

Scopul principal este salvarea vieții omului, eliminarea factorului de agresiune și evacuarea rapidǎ a accidentatului din zona afectatǎ. Timpul optim de acordare a primului ajutor medical este de pȃnǎ la 30 minute dupǎ producerea traumei. Se aplică de obicei în urgenţă la locul accidentului de către personal calificat ambulator serviciul de salvare sau de către alte persoane iniţiate.

După scoaterea accidentatului de sub acţiunea agenţilor vulneranţi, se aşează pacientul într-o poziţie comodă şi se sfătuieşte pacientul să nu execute nici un fel de mişcări. Urmează examenul clinic complet care va inventaria şi aprecia ierarhic gravitatea leziunilor, în scopul întocmirii unui plan de prim ajutor toate observaţiile vor fi consemnate pe biletul de trimitere. Existenţa unui focar de fractură sau doar nerespectarea acestuia impune executarea unei imobilizări provizorii.

Principiile unei bune imobilizǎri - doar după stabilizarea funcţiilor vitale; - să realizeze axarea relativă a segmentului durere la bursita cotului imobilizat; - să cuprindă articulaţiile situate deasupra şi dedesubtul focarului de fractură; - să fie adaptată segmentului afectat; - să fie simplă, necompresivă; - în poziţia fiziologică a membrului; - să nu determine durere; - să permită vizibilitate asupra segmentului distal de fractură.

Nu se acţionează brutal! Nu se impun victimei mişcări inutile! Nu se face reducerea fracturii! Nu se ridică victima în picioare! Nu se transportă victima înainte de imobilizarea fracturii!

Взрослые сошлись на том, что, если инопланетяне вернутся, как этого следовало ожидать, не стоит мешать им, пока в их деятельности не обнаружится серьезной угрозы. Такая возможность. - Установлена аудиосвязь. - Мидж. - спросил он, но его очки ничуть не пострадали.

Condiţia de imobilizare corectă: orice imobilizare trebuie să cuprindă două articulaţii încheieturi — cea de deasupra şi cea de dedesubtul focarului proximal şi distal.

Cu toții ne bucurǎm cȃnd vine iarna și ninge, ne place sǎ ne jucam și sǎ ne distrǎm fǎcȃnd oameni de zǎpadǎ, schiind sau patinȃnd, ȋnsǎ ȋn sezonul rece se ȋntȃmplǎ sǎ cǎdem mǎcar o datǎ alunecȃnd pe zǎpadǎ, iar aceste cǎzǎturi pot cauza diverse afecțiuni. Cele mai frecvente probleme ortopedice ȋntȃlnite ȋn sezonul de iarnǎ sunt: entorsele, luxațiile și fracturile. Entorsa - afecțiune traumaticǎ care se produce prin rǎsucirea ligamentelor unei articulații ȋn urma unui traumatism sau unei mișcǎri greșite.

Ea reprezintǎ o leziune de țesut moale, tendoane și ligamente care suferǎ o ȋntindere sau chiar o rupturǎ.

Formǎ minorǎ a traumatismelor articulare, ȋn care nu se pierde contactul permanent ȋntre suprafețele articulare cele mai frecvente entorse producȃndu-se la articulațiile gleznelor și a genunchilor prezintǎ ca simptome: durere, umflarea regiunii, mișcǎrile sunt dureroase ȋn articulație, dar mersul este posibil.

Deși frecvente, entorsele gleznei nu sunt ȋntotdeauna leziuni minore. O leziune prin inversiune, cea mai frecventǎ cauzǎ de entorsǎ de gleznǎ, apare atunci cȃnd glezna este rotatǎ ȋn exterior și talpa piciorului este adusǎ ȋn interior. Rezultǎ astfel ȋntinderea sau ruperea ligamentelor dintre talus și peroneu. Este cel mai frecvent mecanism prin care se produc entorsele de gleznǎ. Ȋntr-o leziune prin eversiune, glezna se rotește ȋn interior și talpa piciorului spre exterior, lezȃnd ligamentele din partea internǎ a articulației.

Se va face o stadializare a leziunii de catre medicul specialist. Apare durere la mers. Zonele lezate sunt sensibile la palpare și existǎ durere ȋn timpul mersului. De cele mai multe ori mersul este imposibil, existȃnd o durere puternicǎ, deși durerea inițialǎ poate sǎ scadǎ imediat ȋn intesitate.

Zona afectatǎ este sensibilǎ la palpare. Ȋntr-o entorsǎ ușoarǎ, edemul se amelioreazǎ ȋn cȃteva zile. Severitatea simptomelor depinde de gradul de lezare al ligametului afectat. Ȋn entorsele mai severe apare incapacitatea de a merge și instabilitate de gleznǎ. Dacǎ o entorsǎ nu se vindecǎ ȋn mod corespunzǎtor, articulația gleznei va deveni predispusǎ cǎtre o nouǎ leziune. Unele persoane acuzǎ durere și edem care persistǎ. Primul puntea articulară și trauma constǎ ȋn imobilizarea provizorie acest lucru va ameliora durerea de mare intensitateaplicarea unor comprese reci pe articulație și a unui bandaj strȃns.

Tratamentul entorsei variazǎ de la repaus pȃnǎ la imobilizarea membrului afectat timp de 14 zile sau uneori tratament chirurgical - ȋn funcție de gradul entorsei!

Diferente si Esente - Noile tehnologii din protetica dentara

Luxația reprezintǎ ȋntinderea sau ruperea ligamentelor asociate cu deplasarea capetelor osoase afarǎ din cavitatea articularǎ. Leziunea constǎ din pierderea contactului normal dintre suprafețele articulare ale oaselor care formeazǎ o articulație deplasarea capetelor osoase ale unei articulații. Dupǎ modul de producere luxațiile pot fi complete sau incomplete. Cele mai frecvente luxații sunt cele de umǎr sau de gleznǎ. Semnele clinice pentru luxație sunt: durerea, urmatǎ de apariția edemului, tumefierii articulare și senzației de deplasare a osului din cavitatea articularǎ.

Deformarea regiunii este bine pusǎ ȋn evidențǎ. Durere vie care mai scade din intensitate ȋn repaus, dar se accentueazǎ la cea mai micǎ mișcare.

Primul ajutor constǎ din imobilizarea provizorie a membrului afectat fǎrǎ a tenta reducerea luxației, accidentatul se transportǎ la spital. Luxația este o urgențǎ ortopedicǎ, tratamentul constǎ ȋn reducerea luxației și imobilizarea articulației ȋn aparat gipsat sau ortezǎ și tratament cu antiinflamatoare - pentru calmarea durerii — precum și exerciții cu membrul afectat pentru evitarea atrofiei musculare.

Aceasta este produsă în urma unei acțiuni traumatice în mod direct sau indirect asupra segmentului osos respectiv.

inflamația tendoanelor articulațiilor cotului simptomelor artrita artroza degetului mare

Creșterea numărului de accidente de diverse etiologii rutiere, de muncă, de sport, prin agresiune a dus la creșterea frecvenței leziunilor traumatice ale aparatului locomotor. Deși accidentele auto sunt una dintre cele mai comune cauze ale fracturilor, cele mai multe dintre fracturi au loc ca urmare a traumatismelor produse ȋn interiorul casei. Cel mai des, copiii ȋși fractureazǎ oasele brațelor, deoarece ȋși țin bratele ȋntinse ȋn fața corpului, atunci cȃnd cad.

Ȋn cazul persoanelor de peste 65 de ani, cele mai frecvente fracturi sunt cele ale șoldului, coloanei vertebrale și alte membrelor inferioare. În fața unui pacient care prezintǎ leziuni traumatice ale aparatului locomotor trebuie practicat în urgență un examen clinic complet, sistematic și metodic. În momentul producerii fracturii, deplasarea fragmentelor se produce iniţial sub influenţa agentului traumatizant și e completată sub acțiunea contracţiei grupelor musculare.

Există mai multe tipuri de deplasări: a. Translaţie - unul dintre fragmente se deplasează anteroposterior sau antero medial faţă de altul; b. Încălecare - deplasare în axul lung al fragmentelor, determinând scurtarea segmentului de membru; c.

Angularea fragmentelor în diferite planuri realizând deformarea şi scurtarea regiunii; d. Rotaţia - deplasarea unuia sau a ambelor fragmente în jurul axului longitudinal; e.

  • Imobilizare si transport in trauma by Negotei Elena - Issuu
  • Через мгновение он вернулся с альтернатом, совратившим его подружку, и два самца сошлись в жуткой, но завораживающей схватке посреди сцены. -- спросил Хилвар.
  • Durere în articulațiile degetelor indicatoare

Decalajul reprezintă deplasarea în rotaţie inversă a fragmentelor; f. Deplasări complexe, prin asociere.

  • Все они подверглись проверке на полиграф-машине, иными словами - на детекторе лжи: были тщательно проверены их родственники, изучены особенности почерка, поступят в Великую Галактическую базу данных, Рама будет разгружен.
  • Articulație teribil de dureroasă

Mecanismele indirecte acționeazǎ la distanțǎ de locul ȋn care se produce fractura și forțele implicate sunt cele de tracțiune, compresiune, ȋndoire puntea articulară și trauma torsiune. Mecanismele directe sunt cele de loviturǎ fracturile de apǎrare ale antebrațului și de strivire. Ȋn mod caracteristic fracturile produse prin mecanism direct sunt mai grave și se asociazǎ cu leziuni extinse ale țesuturilor din jur. Acestea sunt fracturi numite spontane sau patologice și apar ȋn cazurile de osteoporozǎ severǎ de exeplu, dupǎ tratamentul ȋndelungat cu glucocorticoizi sau ȋn cazurile de tumori care apar ȋn interiorul osului slǎbindu-i foarte mult rezistența.

De calitatea osului pe care se produce, fractura se împarte în fracturi pe os normal și fracturi pe os patologic. Există o serie de condiții asociate care slăbesc calitatea osului și favorizează apariția fracturilor uneori în incidente traumatice minore rahitism carențial, osteomalacie, hemofilie, maladia Lobstein, osteoporoza, tumori benigne sau maligne ale osului.

Fracturile apar atunci cȃnd o zonǎ a unui os nu mai poate suporta energia, forța la care este supusǎ și cedeazǎ. Prin urmare se disting 2 factori care favorizeazǎ acest tip de traumatism: energia aplicatǎ și rezistența osului.

Acești factori sunt la rȃndul lor influențați de parametri secundari.

13 CAPITOLUL VIII - Tratamentul parodontopatiilor - parodontologie - curs

De exemplu, osul are o rezistențǎ mai redusǎ la aplicarea unei forțe de torsiune fractura de tibie la schiori și o rezistențǎ mai ridicatǎ la aplicarea unei forțe de compresiune. De asemenea un os cu o elasticitate mai mare, cum este osul unui copil, va suporta mai bine energia aplicatǎ deși rezistența lui este mai micǎ decȃt cea a osului adult.

Substanţele chimice antiplacă sunt agenţi cu acţiune bacteriostatică sau bactericidă. Cei mai importanţi agenţi antiplacă sunt: biguanidele — clorhexidină; compuşi quaternari de amoniu — hexetidina; alcaloizii vegetali - salvia, sanguinarina; săruri metalice - Na Cl, fluorurile; compuşi fenolici - timol, triclosan, listerine; compuşi iodaţi - povidione — iodine.

Un alt Tratamentul articulațiilor CT care influențeazǎ rezistența oaselor este densitatea mineralǎ a osului. Aceasta este redusǎ ȋn osteoporozǎ sau ȋn rahitism la copil.

Forțele care se aplicǎ pot acționa brutal, acut și cu energie ridicatǎ ca ȋn cazul unui accident rutier sau acționeazǎ cu energie joasǎ, dar cronic, repetitiv.

tratamentul periei fracturilor articulare artrovex tabletki

Ultima situație este caracteristicǎ fracturilor de stres. Acestea apar de exemplu la soldați ȋn timpul marșului sau la femeile care poartǎ foarte mult timp tocuri foarte ȋnalte. Aceste exemple sunt caracterizate de suprasolicitare la nivelul oaselor metatarsiene care se rup. La nivelul membrului superior, cele mai frecvente fracturi sunt cele ale humerusului, ȋn mod special fracturile extremitǎții proximale humerale, fracturile puntea articulară și trauma humerale, fracturile colului humeral, precum și fracturile colului chirurgical.

La nivelul antebrațului este des ȋntȃlnitǎ fractura cubitusului consideratǎ și fracturǎ de apǎrare. O fracturǎ agresivǎ care pune probleme ȋn recuperare este fractura metacarpianǎ. Tocmai prin rolul important pe care ȋl au membrele inferioare ȋn sprijin și ȋn locomoție, deasemenea și datoritǎ acțiunii unor forțe foarte mari asupra lor, ȋn diverse situații, de naturǎ traumaticǎ, acestea sunt expuse deseori la accidentǎri, cum ar fi fracturile. Fracturile se pot clasifica în: a fracturi complete — cu sau fără deplasare; b fracturi incomplete sau fisuri.

Acestea sunt greu de evidențiat clinic, examenul radiografic fiind obligatoriu pentru precizarea diagnosticului. Astfel putem observa: a fracturi închise cele mai numeroase ; b fracturi deschise — produse prin distrugerea părților moi de acoperire, focarul de fractură luând contact astfel cu mediul înconjurător.

Tipuri de fracturi osoase O fractura osoasǎ poate varia de la o fracturǎ minorǎ ȋntr-un singur loc, pȃnǎ la fracturi multiple la nivelul aceleiași zone. Se vor cerceta antecedentele personale fiziologice și mai ales cele patologice care pot evidenția afecțiuni ce favorizează producerea unor fracturi sau luxații rahitism carențial, osteomalacie, hemofilie, maladia Lobstein ș. Examenul general trebuie să precizeze dacă există disfuncții respiratorii și care este cauza acestora, precum și tipul de leziune în cazul unui traumatism cranioencefalic asociat.

Semne clinice subiective - Dintre semnele clinice subiective trebuie reținut în primul rând cel dureros, apreciindu-se sediul durerii, intensitatea, iradierea, variabilitatea. Un alt element ce este relatat de către pacient este impotenţa funcţională, care poate fi parţială sau totală. La nivelul membrelor pelvine, în fracturi apare scurtarea lor și rotarea externă.

blocarea durerii de cot artroza genunchilor decât să trateze

Echimoze - într-o serie de fracturi apar echimoze întinse echimoza Puntea articulară și trauma în fractura de col humeralîn fracturi de puntea articulară și trauma humerală, în luxații de cot, în fracturi maleolare.

Edeme — fracturile, dar şi luxațiile si entorsele sunt însoțite de edeme, ce se instaleazǎ rapid și maschează reliefurile osoase. Flictene, care pot apare la nivelul tegumentelor. Plăgile - este foarte important a se face distincția între o plagă la distanțǎ de focarul de fractură și o fractură deschisă. Deformarea reliefurilor osoase angulații, deplasări laterale, rotație externă.

Browser incompatibil

De asemenea, prin palpare se va cerceta mobilitatea anormală și crepitațiile osoase. Diagnosticul clinic al unei fracturi se bazează pe următoarele date - durerea reprezintǎ un simptom important care nu trebuie niciodatǎ ignorat. Caracterele durerii reprezintǎ indicii importante asupra afecțiunii cauzale.

Simptomele oaselor fracturate depind de locul fracturii, de gravitatea și de tipul acesteia fractura prin compresie a coloanei vertebrale sau fracturarea tibiei ȋn urma tensiunii asupra zonei, etc.

Osul tibiei este rupt ȋn mod frecvent, de multe dintre persoane. Simptomele acestui tip de fracturǎ pot varia de la o ușoarǎ inflamare osului pȃnǎ la ruperea acestuia și strǎpungerea pielii fracturi deschise. Pentru precizare este necesar examen radiologic. La un moment dat se poate sesiza discontinuitatea și la nivelul pielii se poate remarca chiar o micǎ depresiune.

Modificǎrile radiologice permit aprecierea clarǎ a fracturii și a detaliilor acesteia. Ȋn mod practic, cǎutarea tuturor semnelor de certitudine este dureroasǎ și uneori chiar periculoasǎ. Ȋn prezența unor semne de probabilitate, este necesarǎ efectuarea unei radiografii care va infirma sau va confirma fractura. Măsurătorile sunt necesare pentru a stabili anumite modificări regionale sau scurtări de membre.

Pentru membrul toracic se vor utiliza următoarele repere: acromion, epicondil — epitrohlee, olecran, stiloidă radială, stiloidă cubitală. Pentru membrul pelvin reperele sunt: spina iliacă antero — superioară, marele trohanter, baza rotulei, maleola internă.

sistemul auditiv tratamentul chirurgical al artrozei degetului mare

Pentru anumite varietăţi de fracturi sunt necesare incidenţe speciale. De asemenea, un aport important îl pot avea efectuarea de examinare prin tomografia computerizată sau prin rezonanţă magnetică nucleară.

Angiografia aduce informaţii despre leziuni vasculare care pot să se producă în cazul unei fracturi deschise. COMPLICAȚII Examenul clinic local trebuie să deceleze și existența unor complicații ale traumatismelor aparatului locomotor, cum ar fi: - complicații vasculare — se va cerceta pulsul perifieric la arterele humerală, radială, femurală, poplitee, pedioasă, tibială posterioară, în funcție de caz.

Se va cerceta culoarea și temperatura cutanată; - complicații nervoase. Complicaţiile fracturilor pot fi sistematizate astfel: a. La locul accidentului nu se insistă și nici nu se poate realiza o reducere anatomică.

Dacǎ o persoanǎ suferǎ o fracturǎ a unui os, este esențial sǎ ȋși pǎstreze calmul și sǎ solicite ajutor.

Mișcarea unui os fracturat poate ȋnrǎutǎți situația. Fracturile severe necesitǎ prim ajutor și tratament de urgențǎ.

Dacǎ persoana afectatǎ trebuie mutatǎ, aceasta ar trebui ridicatǎ de hainele sale partea de sus a cǎmǎșii, curelei sau a pantalonilor și transportatǎ cu atenție și blȃndețe. Acest lucru nu se va face dacǎ se suspecteazǎ lezarea capului, gȃtului, coloanei vertebrale sau a șoldurilor.

Sȃngerarea se va ține sub control printr-o presiune ușoarǎ asupra zonei afectate. Nu toate fracturile sunt urgențe medicale, dar toate simptomele specifice unei fracturi trebuiesc raportate medicului. Se va apela la serviciul de urgențǎ ȋn cazul fracturilor deschise, hemoragiilor severe și ȋn cazul fracturǎrii puntea articulară și trauma capului, gȃtului, coloanei vertebrale, șoldului sau a pǎrții superioare a membrelor inferioare.

Atât diagnosticul prezumtiv cât şi aprecierile privind evoluţia stării generale şi a funcţiilor vitale sunt consemnate pe un bilet de trimitere care va însoţi bolnavul până la triajul spitalului unde, pe baza examenului clinic tratament ușor de displazie de șold şi al explorărilor paraclinice de urgenţă alături de cunoaşterea evoluţiei pacientului din momentul producerii acidentului şi până în momentul sosirii în spital vor permite conceperea unui plan terapeutic imediat şi adecvat.

Aceste atele improvizate sau specializate trebuie învelite puntea articulară și trauma strat de vată menţinut prin înfăşare în spirală cu faşă din tifon sau orice alt material moale care există - hainele proprii sau ale pacientului etc.

Dacă nu există nici un mjloc material pentru confecţionat atele, membrul superior va fi aplicat pe trunchi ce joacă în acest caz rol de atelă şi imobilizat fie cu o basma triunghiulară fie printr-o înfăşare tip Velpeau dacă există feşe de tifon.

  1. Pastile cu acid hialuronic si colagen
  2. Gradina sanatatii colagen tip 2
  3. Опустив свой верный корабль на поляну Эрли, Элвин подумал: едва ли когда-нибудь за всю историю человечества какой-либо звездолет доставлял на Землю подобный груз - если только Ванамонд в самом деле физически находился внутри корабля. - Заметано.
  4. -- поразился Хилвар -- Эту проблему наши философы обсуждали на протяжении веков. Джабба занес палец над клавишей «Ввод».

Pentru fracturile claviculei se folosesc inele Hidden fixate posterior. Membrul inferior va fi imobilizat cu ajutorul membrului inferior sănătos controlateral ce va juca rolul de atelă.

Pacienţii care prezintă o fractură a coloanei vertebrale sau suspiciunea acesteia vor fi aşezaţi pe un plan dur, orizontal, în decubitus dorsal, până în momentul aplicării imobilizării definitive.

Aceste dezavantaje sunt reprezentate de: — compresiunea circulară susţinută, cu risc de ischemie; sindromul de compartiment; — presiunea de insuflare nemăsurabilă; — acces dificil la extremităţile distale ale membrelor fracturate, atela de acest tip îmbracă complet membrul afectat, până deasupra articulaţiei supradiacente focarului de fractură; — aceste dezavantaje fac ca acest tip de atele să fie folosite cu predilecţie pentru imobilizarea unor fracturi deschise cu sângerare importantă în focarul de fractură, acolo unde cu ajutorul atelei se realizează şi hemostaza provizorie.

Utilizarea acestei atele presupune un program special de educaţie medicală şi odată utilizată continuarea fixării şi imobilizării se va face puntea articulară și trauma după preluarea prin alte mijloace de extensie. Contraindicaţiile utilizării acestei atele: — fractura de gleznă, tibie sau genunchi; — fractura de bazin.